Răspuns:
Pentru a arăta gândirea cu voce tare și pentru a crea dramă și interes într-o scenă altfel banală.
Explicaţie:
Dispozitivul literar al apostrof, pentru a nu fi confundat cu gemenele sale de punctuație, este atunci când un vorbitor se adresează unei persoane imaginare, unui obiect inamic sau unui concept ca și cum ar fi în viață și de ascultare. Un exemplu de apostrof este din această bine cunoscută rimă de pepinieră:
După cum puteți vedea, autorul Jane Taylor vorbește cu un obiect inamic, o stea, ca și cum ar fi viu, și astfel folosește apostrof.
Scopul de apostrof este de a da succintă și drama atunci când un personaj se gândește cu voce tare. Un exemplar faimos al acestui lucru este în Macbeth, când gravidigierul are mâna pe craniul lui Yorick la Hamlet, iar Hamlet merge pe un soliloquy:
"Lasă-mă să văd (ia craniul) Vai, săracul Yorick!" Îl cunoșteam, Horatio, un om de ghem infinit, de o excelentă fantezie, mă suporta pe spate de o mie de ori și acum cât de urât în mine imaginația este, cheia mea se ridică deasupra ei, și-au atârnat buzele pe care le-am sărutat, nu știu cât de des … - Unde ar fi gândurile tale acum? Gambolii tăi? Cântecele tale? Buzunarele voastre de veselie care trebuiau să așeze masa Nu te mai înșeli acum să te batjocorești de zâmbetul tău, nu-i așa? Acum te duci la camera doamnei și spune-i, lasă-o să picteze un centimetru gros, în această favoare trebuie să vină ".
În această scenă, Hamlet se află în cimitirul cu care se confruntă cu un simbol fizic al morții, un concept pe care la jucat pentru întreaga piesă și pe cel pe care îl acceptă acum. Shakespeare folosește apostrof aici pentru a picta o veste ciudată a lui Hamlet vorbind de fapt cu un craniu, dar și pentru a transmite imaginea metaforică că Hamlet este, într-un fel, vorbind cu moartea în sine.
Sper că am ajutat!
Ce este un exemplu de transcendentalism în literatură? Cum puteți găsi transcendentalismul într-o literatură?
Intră în sălbăticie în sălbăticie de Jon Krakauer este un exemplu de transcendentalism. Este o poveste adevărată, unde protagonistul, Chris, intră în sălbăticie. Se îndreaptă spre filosofie și își trasează drumul prin multe terenuri, sperând să găsească ceva în sine. Legătura lui cu natura, urmărirea cunoașterii, izolarea de societate și credința într-o oversul, subliniază toate aspectele proeminente ale transcendentalismului. Un alt exemplu este faimosul Walden al lui Thoreau. Aici, Thoreau intră în "sălbăticie" ca un experiment și încearcă să trăiască pur și sim
Când folosesc starea de conjunctură, ar trebui să folosesc infinitivul gol sau trecutul simplu? De exemplu, este corect să spunem: "Aș vrea să fi avut ocazia să merg cu dvs.". Sau, "Aș vrea să am ocazia să merg cu dvs."?
Depinde de timpul necesar pentru ca propoziția să aibă sens. Vezi mai jos: Starea de conjunctură este una care se ocupă de realitatea dorită. Acest lucru se opune dispoziției indicative care se ocupă de realitate așa cum este ea. Există momente diferite în starea de conjunctură. Să folosim cele sugerate mai sus și să ne uităm la modul în care ar putea fi utilizate: "Aș vrea să fi avut ocazia să merg cu dvs.". Aceasta folosește o stare de spirit subjunctivă din trecut și ar putea fi folosită în acest schimb între un băiat și tatăl său care se duce în mare: Tată: Fiul, plec mâine dimin
De ce autorii pun arhetipuri în povestiri? + Exemplu
Nici o poveste nu este originală. Toate povestile provin din teme familiare și personaje care rezonează cu situația umană. Prin urmare, arhetipul. Arhetipurile sunt ca "mucegaiul" unui personaj. Unele arhetipuri comune sunt: "Cavalerul", "Mentorul", "Cel ales", "Prințesa", "Mama", "Dragostea", "The Sidekick". Autori au pus arhetipuri, deoarece aceste personaje sunt cele pe care oamenii par să le "cunoască" imediat. Superman, Merlin, Harry Potter, Buttercup, Mamma, Julieta și Donald Duck sunt doar câteva exemple ale arhetipurilor