Ce este personificarea și cum este folosită în poezie?

Ce este personificarea și cum este folosită în poezie?
Anonim

Răspuns:

Personificarea atribuie caracteristicile umane unor lucruri non-umane, cum ar fi obiectele neînsuflețite, natura sau animalele. Este adesea folosită în poezia care implică artă sau natură pentru a da ceea ce este descris un aer mai relativ și vibrant.

Explicaţie:

Personificarea atribuie trăsăturile umane oricărui lucru non-uman.

Ar putea fi aplicat naturii:

"Vânturile au oftat cu desăvârșire."

Suspiciunea cu un anumit ton (desponderent) este o acțiune umană.

Sau un animal:

"Ochii câinelui i-au transmis solemn dorința de libertate."

Evident, dorind ceva este o acțiune umană.

Sau obiecte inanimate:

"Vaza crăpată a transmis un sentiment de anduranță, rămânând întotdeauna puternic în fața eternității".

Expunerea este o acțiune umană.

Personificarea ceva permite cititorului să simpatizeze sau să se refere la el. În general, oamenii au un timp greu să înțeleagă pe deplin dacă este absent un pod comun. Aici trăsăturile umane sunt puntea comună. Deci, în poezii personificarea oferă un sentiment de relatabilitate și viață unor lucruri care altfel nu ar avea nici unul.